Azi mi-am adus aminte de tine. De tricoul tău alb ce-ţi dădea un chip angelic.

De parcă aş putea să schimb lumea şi timpul. De parcă m-aş putea salva. De parcă te-aş putea salva. Uneori îmi doresc să te aud spunând cât iubeşti de mult. Dacă tu poţi să iubeşti. Şi îmi doresc să te văd cum faci asta. Să cred orice cuvânt şi orice zâmbet.
Mi-ar plăcea să vii aici. Să te uiţi în jur. S-alegi o altă cale şi să priveşti altfel. Aş vrea să rămân o umbră pentru tine, care să te-nsoţească pretutindeni, în coridoarele interminabile. Să mă regăseşti în fiecare pată de culoare, dar niciodată în forma mea adevărată. Aş vrea să ştii cine sunt.