Potopuri de apă mă aleargă de-o bună bucată de timp. Alerg după tine fără să respir, în speranţa că te voi ajunge. Mă împiedic în cuvinte ironice şi răspunsuri evazive, dar tu încă zâmbeşti.
Aparţinem unor lumi diferite. În timp ce a ta e mereu îmbibată de apusuri eminesciene, a mea pretinde ceaţă şi sânge. Crezi că eu nu obosesc niciodată, sau nici nu-ţi pasă că sunt un alt fugar ? Ochii tăi ciocolatii îmi promit amăgiri. Vrei să te ajung, dar nu mă aştepţi niciodată. Copacii ne întunecă peisajul. Sângele curge necontenit prin vene uitate, amare.
Mă las captiva valurilor, valuri gigantice de apă înăbuşitoare. Muzica ni se amestecă-n sânge. Vreau să ţip. Vreau să ştiu că însemn. Vreau să mă aştepţi.