joi, 30 decembrie 2010

În schimb, eu nu mai pot prididi. Avalanşa preocupărilor şi obligaţiilor de tot soiul, pur şi simplu, mă striveşte. De un timp încoace sunt mereu obosită, nervoasă, nu-mi mai intră nimeni în voie. În rarele clipe când stau de vorbă cu mine, mă întreb ce tot mă roade, ce mă doare, dar nu găsesc răspuns. Mai degrabă cred că nu vreau să găsesc răspuns, pentru bunul motiv că mi-e frică de el.

3 comentarii:

  1. asa am simtit si eu. si cand problema cea mai mare ma presa pe mine veneau pe capul meu niste probleme de rahat; toate parasutele sareau in capul meu. acum ca nu mai dau importanta unor dureri care nu ma privesc, desi sunt din sangele meu, m-a ajutat sa scap si de acele parasute. crede-ma ca imi pierd prietenii care... merita sa fie pierduti !

    RăspundețiȘtergere
  2. timpul le rezolva pe toate ! timpul...

    RăspundețiȘtergere
  3. Daca merita sa fie pierduti, atunci nu merita osteneala.

    RăspundețiȘtergere