Timpul a trecut prea repede. Niciunul dintre noi n-a avut destulă vreme şi încredere să-şi pronunţe sentimentele, adevăratele sentimente. Suntem doi copii, prăfuiţi de amintiri difuze. Cu o îmbrăţişare puteam schimba lumea. Împreună. Căldura braţelor tale îmi dădea încrederea ce alţii încercau s-o elimine. Cuvintele pe care mi le spuneai, adesea le şopteai, îmi mângâiau auzul şi-mi bucurau inima. De multe ori simţeam cum mă absorbi din priviri, însă eu eram îmbătată de prezenţa ta, te aveam în gând şi în tot ceea ce făceam.
Un gest mic: pleoapele mele se închideau, şi tu erai aici, cu mine, amintirea ta era vie. Cum valurile se izbesc de mal, cum soarele răsare în fiecare dimineaţă, aşa era şi iubirea mea: pură, sinceră şi irevocabilă.
O bătaie din palme şi totul s-a spulberat. Cuvinte-n vânt, sentimente consumate, fumate, pierdute... minciuni, regrete.
Unde eşti, iubitule ?
vineri, 30 iulie 2010
duminică, 25 iulie 2010
Jurnal marin
Iată-mă din nou scriind tot în acelaşi caiet roz, prăfuit de amintiri, uitându-mă la foile albe, la liniile ce parcă se mişcă. Lumina slabă provenită de la lumânarea parfumată ce răspândeşte un miros dulceag şi ameţitor, dă o atmosferă liniştită, de închipuire.
De la geamul cabanei mi se dezvăluie un peisaj mirific. Luna, rotundă şi mândră, înălţată de-o suliţă pe cer, veghează ţinutul exotic. Plaja este învăluită de o pace dumnezeiască; valurile se izbesc uşor de ţărm împrăştiind spuma mării. Copacii stau nemişcati ca nişte păpuşi ce nu vor să fie dezvăluite de realitate. Frunzele mătăsoase se unduiesc uşor în boarea serii; greieriii îşi cântă monoton simfoniile. Iar eu... eu mă întind uşor pe pat şi mă las în voia gândurilor...
De la geamul cabanei mi se dezvăluie un peisaj mirific. Luna, rotundă şi mândră, înălţată de-o suliţă pe cer, veghează ţinutul exotic. Plaja este învăluită de o pace dumnezeiască; valurile se izbesc uşor de ţărm împrăştiind spuma mării. Copacii stau nemişcati ca nişte păpuşi ce nu vor să fie dezvăluite de realitate. Frunzele mătăsoase se unduiesc uşor în boarea serii; greieriii îşi cântă monoton simfoniile. Iar eu... eu mă întind uşor pe pat şi mă las în voia gândurilor...
miercuri, 14 iulie 2010
marți, 22 iunie 2010
O singură privire. Doi ochi verzi, timizi, ce vor să fie triumfători. Îl priveam cu o oarecare curiozitate, căci nu izbuteam să înteleg ce taină ascunde făptura aceasta impertinentă, în zâmbetul timid, preliminar de panică, şi mai ales în privirea lui atât de feroce.
Dar nu-mi puteam conteni privirile. Un adolescent îngâmfat şi straniu. Îl priveam şi ochii îmi alunecau adesea de pe chipul lui, în gol. Şi priveam fără voinţă, fără timp. Pe buze îi flutura un imperceptibil zâmbet de ironie, de sălbatic sarcasm. În jur erau doar zgomote surde. Mă înciuda grozav fiinţa aceasta atât de aproape de mine, şi totusi atât de străină. Mi se părea mândră şi dispreţuitoare. Uneori îi surprindeam un zâmbet distant şi puţin răutăcios.
Mă întreb ce fel de suflet ascunde sub expresia aceea schimbătoare a feţei. Dar oare am doar gânduri inutile? Răbdarea mea nu cunoaşte margini. Să fie oare misterul minţii lui ? Poate mă înşel...
Dar nu-mi puteam conteni privirile. Un adolescent îngâmfat şi straniu. Îl priveam şi ochii îmi alunecau adesea de pe chipul lui, în gol. Şi priveam fără voinţă, fără timp. Pe buze îi flutura un imperceptibil zâmbet de ironie, de sălbatic sarcasm. În jur erau doar zgomote surde. Mă înciuda grozav fiinţa aceasta atât de aproape de mine, şi totusi atât de străină. Mi se părea mândră şi dispreţuitoare. Uneori îi surprindeam un zâmbet distant şi puţin răutăcios.
Mă întreb ce fel de suflet ascunde sub expresia aceea schimbătoare a feţei. Dar oare am doar gânduri inutile? Răbdarea mea nu cunoaşte margini. Să fie oare misterul minţii lui ? Poate mă înşel...
miercuri, 9 iunie 2010
marți, 18 mai 2010
Vise...
Ei bine, am ajuns din nou acasă. Casă, dulce casă. Am fost în Bucureşti, am avut un concurs de pian. E fain în Bucureşti, în sensul că nu ai cum să te plictiseşti, mereu ai câte ceva de făcut. Dar, ca oraş, nu-mi prea place. Străzile sunt prăfuite, blocurile înalte şi gri, iar oamenii dau peste tine.
Cu toate astea, ce-i cel mai important e că mi-am îndeplinit unul dintre vise. Am cântat pe pian alb. A fost o senzatie aşa... ciudată şi pofticioasă... simţeam că mănânc ciocolată albă în timp ce cântam. Totuşi, cred că mi-ar placea enorm sa cant pe pian alb butterfly. E atât de mirific şi de... delicios.
Nu că fac pretenţii la un pian alb simplu.
Ei, dacă stau să mă gândesc, cred că şi cel negru e ok, gândindu-mă că cel din sala "Theodor Macarie"sună chiar foarte bine.
Deja parcă văd un deal verde, imens, multe flori, mulţi oameni care stau pe scaune... şi eu, într-o rochie albă şi lungă cântând la pianul alb butterfly piese diafane de Debussy şi muzica romantică a lui Schumann.
Cu toate astea, ce-i cel mai important e că mi-am îndeplinit unul dintre vise. Am cântat pe pian alb. A fost o senzatie aşa... ciudată şi pofticioasă... simţeam că mănânc ciocolată albă în timp ce cântam. Totuşi, cred că mi-ar placea enorm sa cant pe pian alb butterfly. E atât de mirific şi de... delicios.
Nu că fac pretenţii la un pian alb simplu.
Ei, dacă stau să mă gândesc, cred că şi cel negru e ok, gândindu-mă că cel din sala "Theodor Macarie"sună chiar foarte bine.
Deja parcă văd un deal verde, imens, multe flori, mulţi oameni care stau pe scaune... şi eu, într-o rochie albă şi lungă cântând la pianul alb butterfly piese diafane de Debussy şi muzica romantică a lui Schumann.
duminică, 28 februarie 2010
Rezultate
A luat sfârşit şi cea de-a XIX-a ediţie a Concursului de Pian „Carl Czerny”. Au fost două zile frumoase de muzică clasică.
Eu am fost marele premiu de anul acesta şi mă bucur foarte mult. Când am auzit, am început să ţopăi de fericire şi mi-au venit muuulţi fluturi în stomac. Frumoasă senzaţie.
La clasa a VII-a, premiul I l-a luat Jitianu Mara şi premiul II-Sîrbu Mihai.
Felicitări colegi !
Eu am fost marele premiu de anul acesta şi mă bucur foarte mult. Când am auzit, am început să ţopăi de fericire şi mi-au venit muuulţi fluturi în stomac. Frumoasă senzaţie.
La clasa a VII-a, premiul I l-a luat Jitianu Mara şi premiul II-Sîrbu Mihai.
Felicitări colegi !
joi, 12 noiembrie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)


















