Iată-mă din nou scriind tot în acelaşi caiet roz, prăfuit de amintiri, uitându-mă la foile albe, la liniile ce parcă se mişcă. Lumina slabă provenită de la lumânarea parfumată ce răspândeşte un miros dulceag şi ameţitor, dă o atmosferă liniştită, de închipuire.
De la geamul cabanei mi se dezvăluie un peisaj mirific. Luna, rotundă şi mândră, înălţată de-o suliţă pe cer, veghează ţinutul exotic. Plaja este învăluită de o pace dumnezeiască; valurile se izbesc uşor de ţărm împrăştiind spuma mării. Copacii stau nemişcati ca nişte păpuşi ce nu vor să fie dezvăluite de realitate. Frunzele mătăsoase se unduiesc uşor în boarea serii; greieriii îşi cântă monoton simfoniile. Iar eu... eu mă întind uşor pe pat şi mă las în voia gândurilor...
Imi plac postarile tale. :D
RăspundețiȘtergere