O singură privire. Doi ochi verzi, timizi, ce vor să fie triumfători. Îl priveam cu o oarecare curiozitate, căci nu izbuteam să înteleg ce taină ascunde făptura aceasta impertinentă, în zâmbetul timid, preliminar de panică, şi mai ales în privirea lui atât de feroce.
Dar nu-mi puteam conteni privirile. Un adolescent îngâmfat şi straniu. Îl priveam şi ochii îmi alunecau adesea de pe chipul lui, în gol. Şi priveam fără voinţă, fără timp. Pe buze îi flutura un imperceptibil zâmbet de ironie, de sălbatic sarcasm. În jur erau doar zgomote surde. Mă înciuda grozav fiinţa aceasta atât de aproape de mine, şi totusi atât de străină. Mi se părea mândră şi dispreţuitoare. Uneori îi surprindeam un zâmbet distant şi puţin răutăcios.

Mă întreb ce fel de suflet ascunde sub expresia aceea schimbătoare a feţei. Dar oare am doar gânduri inutile? Răbdarea mea nu cunoaşte margini. Să fie oare misterul minţii lui ? Poate mă înşel...

I just wanna play my music

Vise...

Ei bine, am ajuns din nou acasă. Casă, dulce casă. Am fost în Bucureşti, am avut un concurs de pian. E fain în Bucureşti, în sensul că nu ai cum să te plictiseşti, mereu ai câte ceva de făcut. Dar, ca oraş, nu-mi prea place. Străzile sunt prăfuite, blocurile înalte şi gri, iar oamenii dau peste tine.
Cu toate astea, ce-i cel mai important e că mi-am îndeplinit unul dintre vise. Am cântat pe pian alb. A fost o senzatie aşa... ciudată şi pofticioasă... simţeam că mănânc ciocolată albă în timp ce cântam. Totuşi, cred că mi-ar placea enorm sa cant pe pian alb butterfly. E atât de mirific şi de... delicios.
Nu că fac pretenţii la un pian alb simplu.
Ei, dacă stau să mă gândesc, cred că şi cel negru e ok, gândindu-mă că cel din sala "Theodor Macarie"sună chiar foarte bine. Deja parcă văd un deal verde, imens, multe flori, mulţi oameni care stau pe scaune... şi eu, într-o rochie albă şi lungă cântând la pianul alb butterfly piese diafane de Debussy şi muzica romantică a lui Schumann.

Rezultate

A luat sfârşit şi cea de-a XIX-a ediţie a Concursului de Pian „Carl Czerny”. Au fost două zile frumoase de muzică clasică.
Eu am fost marele premiu de anul acesta şi mă bucur foarte mult. Când am auzit, am început să ţopăi de fericire şi mi-au venit muuulţi fluturi în stomac. Frumoasă senzaţie.
La clasa a VII-a, premiul I l-a luat Jitianu Mara şi premiul II-Sîrbu Mihai.
Felicitări colegi !

Austria - Franţa 2009

Viena - Austria

Yamaha Piano

Nisa - Franţa

Monaco - Monte Carlo

Marea Mediterană